header image
 

a nu fi

 nu mai vreau sa fiu.
de ieri, nu mai sunt.
m-am dizolvat.
ma simt acum mai liber si mai usor.
nu ma impovareaza dorul si bocetele voastre, nu ma mai dor suspinele voastre, nu ma mai inneaca lacrimile lumii.
nu mai am nevoie de ochi sau nari, acum aerul e organul meu, acum pot sa va intru tuturor prin nari, tie si tuturor.

doar ca nu aveti nari pt a inspira eternitatea.


Faith No More-I’m easy
  • Share/Bookmark

turn

 
 Am zis

ca nu vreau sa mai fie altcumva decat joi. si ai refacut toate calendarele
ca ma arde lumea de afara. si mi-ai construit o fortareata
ca ma dor razboaiele. si ai ascuns cartile de istorie
ca mi-e dor sa pipai viata. ai inchis natura in ghivece
ca am nevoie de liniste. si ai ars toate dictionarele

   "It’s like ten thousand spoons when all you need is a knife"

N-o sa-ti spun ca palatul tau mi-e inchisoare.

N-o sa-ti spun ca am ramas blocata intre miercuri si vineri,
  ca nu mai suport mijloacele de saptamana.
 
 
Si, mai presus de toate, n-o sa-ti spun ca ma sufoca respiratia ta,
ma tem ca ai sa te opresti din respirat.

traiesc izolata in turnul spre care singura am fugit cautand refugiu
  • Share/Bookmark

de juventute

tinere amic,
 te-as numi prieten doar ca nu vreau sa te impovareze asteptarile mele.

te grabesti


un profet care asteapta confirmarea profetiilor sale nu se deosebeste prea tare de un jucator de poker care spera ca urmatoarea mana sa-i fie prielnica. iar timpul nu-i un adversar prea potrivit, oricat l-ai pacali – e singurul dintre voi care poate plusa la nesfarsit

tinere amic, nu te chinui

nu impinge de ani si nu incerca sa pescuiesti intelepciune.  parcul are aceiasi intindere, fie ca alergi, fie ca dansezi si soarele straluceste indiferent ca alegi sa te bucuri de lumina lui sau nu

de la mine nu poti intelege mai multe decat sti deja. intreaba-te doar daca nu ai facut deja unele alegeri si daca nu ai deja raspunsuri pentru care altfel n-ai sti sa pui intrebari

tinere
 tinere prieten

  • Share/Bookmark

re-evolutie

 
 
lacrimile m-au tinut cam tot atata cat m-a tinut si machiajul. s-au scurs amandoua, parcurgandu-mi o data in plus, impreuna, obrajii. rimel si lacrimi sarate.

atunci cand toate se invart in jurul tau, ramai singur. in mijloc. si incepi sa te simti, sa te vezi, sa te stii.

iti dai seama ca esti singur. oricat de legat de locuri sau persoane, oricat de inlantuit de amintiri si indopat de pre-conceptii, singurele resorturi sunt acolo unde ti-e frica sa privesti, adanc in interior.

si nu esti infricosator de singur, ci doar linistitor de singur.

e o revolutie in jurul propriei axe.

  • Share/Bookmark

“iubiti contemporani, eu exist”

si prin mine exista o lume intreaga. imi curge prin capilare. mi se varsa in tesuturi.

lumii din afara, incerc sa-mi afirm existenta prin orice mijloc la indemana, fie ca o recunosc sau nu. prin glasul meu si inflexiunile sale, prin micile mele excentritati, prin mersul meu (usor saltat, usor atitntit, totusi relaxat), prin hainele mele, prin accesele mele de furie sau melancolie, prn zambetul meu (uneori prea fals, totusi credibil), prin faptul ca am un blog, vorbesc limbi straine si ma uit in oglinda.
 am nevoie de confirmarea faptului ca exist. am nevoie ca ceilalti sa mi-o confirme. pentru mine. sunt un copil care vrea atentie, chiar daca asta implica dezaprobare sau critica.
stiu ca si ceilalti fac exact acelasi lucru. chiar si prin izolarile lor. mai stiu ca ii judecam pe ceilalti in functie de noi insine si ca sinceritatea mea emisa de sub o masca de carnaval catre nicaieri n-o sa rascumpere prea mult in incercarea mea de eliberare.

totusi…

"sunt un om viu"
si exist atata de tare ca-mi vine s-o urlu.
sa vi-o urlu.

  • Share/Bookmark

asfixialt

 

ai simtit vreodata cat de groaznic de rece e asfaltul?
ai simtit vreodata cat de teribil frige asfaltul?
simti cat de greu de suportat e asfaltul?

 
ne-a inconjurat asfaltul. ne sufoca si se strange in jurul nostru asemenea unor pereti mobili. nu putem iesi si ne afundam cu cat ne chinuim mai tare. nisip miscator cotidian.

nu poti sa tipi pentru ca nu e o drama care sa-ti apartina. si n-ai voie sa te plangi, doar inadaptatii se revolta.
dezvolti imunitate pana pielea iti devine o crusta care nu te lasa sa degusti vantul sau sa  te infrupti din flori.
oricum majoritatea sunt de plastic

.

  • Share/Bookmark

a

femeia era incarcata de cuvinte
le ducea pe brate, le purta cu ea. ele se imprimau adanc in piele, se agatau de genunchii si urechile ei, se incolaceau in jurul degetelor ei, in jurul coapselor, in jurul gleznelor, se catarau pe umeri, se adanceau in ochii ei, pe fruntea ei
unele ii ieseau din piele. doar dintre buze iesea nimic
apasau asupra ei, o strangeau, o tineau, o sufocau, o posedau
ea le purta solemn, ca pe o cruce. nu strangea din dinti si nu lacrima

cuvintele o raneau, cuvintele lasau urme, cuvintele o stigmatizau si o imbatraneau

ea le purta solemn, cu pumnii inclestati, nu strangea din dinti si nu lacrima

ajunsa la marginea unei prapastii, s-a scuturat de cuvinte, le-a lasat sa se afunde in hau, privindu-le cozile cum flutura lung. si nici un cuvant nu i s-a desprins de pe buze, desi cuvinte statusera de atatea ori pe buzele ei
cand ultimul cuvant a parasit-o a ramas uscata privind gol catre bezna. atunci, un "aa" i-a scapat din adanc, din pantece sau din torace, printre buze si golul lasat in urma de cuvinte a absorbit-o in rapa
ea s-a lasat usoara si moale in abis. iar in urma ei n-a ramas decat un "A
"

show_f69de1b49f2890(448, 46);

emir kusturica & the no smoking band – dying song
 
ca in atatea alte dati, am gasit "a"-ul in alarma telefonului..
  • Share/Bookmark

ceas

avem aroganta de a crede ca putem prinde timpul si a-l masura.

suntem atata de tirani incat vrem sa impunem aceeasi masura pentru toata lumea

cu toate eforturile noastre de a-l captura, timpul inca ni se mai scurge printre degete

arestam timpul si ne pierdem in supravegherea lui.

il inlantuim si ne legam astfel de el

suntem mult prea insetati de tot timpul din lume pentru a ne intoarce inspre propria noastra picatura de timp si a o savura

   
tic-tac 
 tic-tac

  • Share/Bookmark

pase

cel mai trist lucru e un copil care nu stie sa se joace.

au trecut peste noi razboaiele, foametea, dominatiile de tot felul, focul, inchizitia, bombele, inundatiile si cutremurele. de tot felul. dar pierirea ne va fi adusa de ne-potolirea setei de joaca, sau, mai rau, de lipsa ei. nu pierirea, ci stingerea. nicidecum moartea. pentru a muri e nevoie sa fi trait.

cel mai inspaimantator e ca devenim un teren imens de copii care se uita lung la o mingie.
inavatam si ne asumam cel mai greu libertatea. care ne e innascuta.

iar cel mai ciudat e cum ne oprim din joc aunci cand vedem copiii inlemniti din jurul nostru, amortitii pe jumatate transformati in moroi. cand am putea sa-i invatam sa joace, chiar de-ar trebui sa-i trezim c-o mingie-n cap .

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 eu plec la joaca.
  • Share/Bookmark

inventar de minciuni imature de data recenta

"esti ultima persoana peste care ma asteptam sa dau aici"

"tu faci exceptie"

"da"

"mi-a placut…a fost grozav"

"nu despre asta e vorba"

"nici prin cap nu mi-a trecut ca o sa facem asta din nou"

"mare greseala. hai sa nu mai facem asta niciodata"

"a fost ultima data cand am mai facut asta"

"la vara vin cu tine-n vama"

"sigur"

"cred ca nici el nu se astepta sa ma vada acolo"

"nu vreau sa-l mai vad. mi-a trecut. de fapt, nici nu vroiam sa vorbesc despre asta"

  • Share/Bookmark
 
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

Parerea ta conteaza

Echipa Weblog.ro e alaturi de tine! Da-ne un semn!

  • Vrei sa iti faci cont pe www.weblog.ro si intampini dificultati?

  • Ai intrebari legate de folosirea site-ului?

  • Doresti sa ne comunici comportamentele abuzive ale unor membri?

  • Vrei sa faci comentarii sau sa ne dai anumite sugestii?

P A R E R E A T A